Matrice RAID

Funky · V.I.P Data inscrierii: 07/Dec/2008 Mesaje: 62

Ce este RAID? O automatizare de utilizare a mai multor disk-uri (matrice) intr-o entitate pentru a imbunatati performanta sau disponibilitatea spatiului de stocare. Exista mai numeroase tipuri si implementari de RAID, fiecare cu avantaje si dezavantaje, fiind concepute pentru a atinge nivele mai ridicate fie de performanta, fie de siguranta.

Atentie! RAID-ul nu te scapa de greselile de configurare, de nevoia de backup sau de securitate a datelor.

Cele mai semnificative tipuri

Linear mode - cea mai simpla metoda de RAID, presupune unificarea mai multor partitii intr-un solitar volum. Asigura un spatiu mai mare de stocare, insa nu te protejeaza in cazul defectiunilor si nici nu asigură vreo crestere de performanta. Avantajul e ca se pot "lipi" partitii de pe unul sau mai multe disk-uri sau chiar disk-uri in sine, in situatii in care nu este posibila repartitionarea sau folosirea unor diskuri de dimensiune apropiata.

RAID0 - cea mai performanta metoda de stocare RAID. Se formeaza din disk-uri sau partitii de marimi egale, a caror capacitate de stocare este insumata. Avantajul este dat de distributia operatiilor de scriere/citire pe mai multe diskuri, simultan, majorandu-se performanta totala a matricii. Dezavantajul vine de la lipsa redundantei, defectarea oricarui disk ducand la compromiterea intregii matrice.

RAID1 - presupune oglindirea dispozitivelor (mirroring). Daca se folosesc doua diskuri in RAID1 informatia va fi stocata pe ambele, in oglinda. Oricare din ele poate ceda, fara sa afecteze integritatea matricei. Performanta este afectata, căci scrierea/citirea se face simultan, pe toate diskurile. Spatiul de stocare este de jumatate din suma disk-urilor puse in mirroring. Evident, e trebuință de un numar par de disk-uri.

RAID0+1 - imbina tehnologiile, oglindind o matrice RAID0, adaugandu-se astfel un indice de redundanta. Spatiul de stocare este egal cu capacitatea matricii RAID0.

RAID5 - ofera redundanta de nivel N+1, fiind viabil de la mai mult de 3 disk-uri/partitii intr-o matrice. Scrierea informatiilor de paritate se face pe toate diskurile, astfel ca oricare dintre ele ar ceda, matricea ramane intacta. Pentru un numar mare de disk-uri este cea mai eficienta metoda, capacitate de stocare este data de (capacitatea unui disk)*(numarul de disk-uri -1).

Goodies

Daca tot facem RAID, putem investi un pic mai mult, si avem parte de excelență dusa la extrem:

Hot spare - Definirea unui disk/partitie ca rezerva. in momentul in care un disk din RAID se defecteaza, hot spare-ul este introdus in matrice, cel defect este exclus. Se asigura pe loc acelasi grad de siguranta si nu e nevoie de o interventie de urgenta, pentru inlocuirea diskului defect.

Hot plug/Hot swap - Controllerele RAID scumpe includ aceasta functie, ce îngăduie inlocuirea diskurilor din mers, fara a fi necesitate de oprirea sistemului. Avantajul major este uptime-ul, functionarea neintrerupta a masinii afectate. Desigur, este nevoie si de diskuri capabile de hot-swap, cele SCSI care suporta aceasta functie, au (de obicei) un conector SCA (Single Connector Attachment), cele IDE sau SATA pot fi folosite in acest regim prin intermediul unor tavite/sertare speciale, ce emuleaza sistemul de
conectare de la SCA.

Recomandare: pentru orice server important (rareori exista servere neimportante) este sa folositi RAID. Puteti incepe cu un RAID1 (mirroring) daca e vorba de putin spatiu de stocare.� Daca folositi mai mult de 2 diskuri, mergeti pe RAID5. in cazul in care mai puteti investi in siguranta masinii si comfortul dumneavoastra, puneti un disk hot spare, de rezerva. Daca e vorba de un server important, alegeti o carcasa rackmount potrivita, controllere capabile de hot swap si sertare de acces direct, individual, la diskuri. O sa le simtiti valoarea la primul
incident neplacut. Costurile sunt pe masura, pot varia de la inca 100 USD in plus, pentru un disk in mirroring, la cateva mii in plus, pentru solutia de nivel inalt (SCSI, hot spare, hot swap, sertare de acces).

Controllere:

RAID-ul poate fi facut/operat la nivel hardware sau software.

RAID Hardware: in cazul in care se cumpara un controller dedicat, ce inglobeaza toate functiile ce tin de RAID. in acest caz sistemul de operare "vede" unitatile de stocare raportate de controller, care pune in practica operatiunile de utilizare/administrare a diskurilor. Aceasta este solutia ideala, cu cea mai mica incarcare de sistem, deoarece controllerul contine unitati de procesare separate, dedicate. Controllerele SCSI sunt in totalitate operate "hardware". Este totusi nevoie de un driver pentru functionarea lor, la fel cum e nevoie si in cazul controllerelor integrate pe placa de baza.
�
RAID Software: se poate face folosind controllere clasice, IDE sau SCSI. Operatiunile de� utilizare/administrare a diskurilor sunt facute de sistemul de operare, procesorul sistemului avand o sarcina in plus. Desi la prima vedere, nu pare a fi o idee stralucita, sub Linux, RAID-ul Software are o performanta foarte buna (pentru care nu avem decat sa le multumim dezvoltatorilor de kernel).

In Between: fiind "la moda" RAID-ul a ajuns rapid un feature pentru placile de baza de 100 USD (middle end), care mai nou inglobeaza controllere RAID. Aceste echipamente sunt denumite teribil de darnic "controllere RAID hardware", cand, de fapt, sunt niste controllere aditionale IDE integrate, a caror operare este facuta in mare parte software. Cu toate astea, au un BIOS in care se fac setarile, la fel ca si controllerele hardware serioase. Nu lasati denumirea sa va insele, veti obtine adevarate contra-performante de la ele, mai ales ca sub Linux extraordinar de putine au drivere functionale. Exista anumite versiuni care au drivere, de obicei binare, care merg cu cateva kernele. Pe scurt, sunt inutile pentru RAID Hardware, dar utilizabile intr-un RAID Software ca si porturi extra.